Cum ne ajuta rugaciunea – „Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de oxigen.”- Dr. Alexis Carrel

Suntem un popor credincios, asa o arata statisticile, iar asta spune multe despre noi dar cati dintre noi cred cu adevarat atunci cand fac o rugaciune? Daca ai avut indoieli vreodata asupra puterii de vindecare a rugaciunii tale citeste mai jos un eseu extraordinar scris de un laureat al premiului Nobel pentru medicina, care descrie efectele curative ale rugaciunii: „Omul are nevoie de Dumnezeu asa cum are nevoie de oxigen.”- Dr. Alexis Carrel

Cunoscut pentru descoperirile sale in domeniul vaselor de sange si al transplantului de organe, descoperiri pentru care a primit premiul Nobel, marele chirurg si biolog francez Alexis Carrel a fost si un om profund religios. De-a lungul carierei sale a constatat influenta covarsitoare pe care credinta o are asupra sanatatii sufletesti si trupesti si a ajuns sa creada in miraculoasa putere de vindecare a rugaciunii. Despre acest subiect a scris un eseu devenit celebru.

Acest studiu asupra rugaciunii este inspirat din observatiile sale culese in decursul unei lungi cariere printre oameni din cele mai diferite zone ale lumii, de toate profesiunile si din toate clasele sociale, bolnavi sau sanatosi, credinciosi sau necredinciosi. Pe de alta parte, experienta sa stiintifica, studiile de laborator carora li s-a dedicat ani in sir i-au permis sa observe efectele curative ale rugaciunii.

 

Rugaciunea este urmata intotdeauna de un rezultat, daca ea este facuta in mod corect. „Niciun om nu s-a rugat vreodata fara a invata ceva”, scrie Emerson. Cu toate acestea, rugaciunea este considerata de oamenii moderni ca fiind un obicei desuet, barbar, o superstitie zadarnica. In realitate nu cunoastem aproape deloc efectele ei.

Care sunt cauzele ignorantei noastre? In primul rand, ne rugam prea rar. Simtul sfinteniei este pe cale de disparitie la oamenii contemporani. Este probabil ca numarul francezilor care se roaga cu regularitate sa nu depaseasca 4 sau 5 la suta din populatie. Apoi rugaciunea este adesea ineficienta deoarece cea mai mare parte dintre cei care se roaga sunt egoisti, mincinosi, orgoliosi, farisei incapabili de credinta si de dragoste. In sfarsit, efectele ei, atunci cand se produc, ne scapa foarte adesea.

Raspunsul la cererile si la dragostea noastra este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea stinsa care murmura acest raspuns in interiorul nostru este usor inabusita de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugaciunii sunt si ele obscure. Ele se confunda in general cu alte fenomene. Putini oameni, chiar si dintre preoti, au avut ocazia sa le observe in mod exact. Iar medicii, din lipsa de interes, lasa deseori nestudiate cazurile care se afla la indemana lor. Dealtfel, observatorii sunt adesea derutati de faptul ca raspunsul la rugaciune este departe de a fi intotdeauna cel asteptat.

De exemplu, cineva care cere sa fie vindecat de o boala organica ramane in continuare bolnav, dar sufera o inexplicabila transformare morala. Totusi, obisnuinta rugaciunii, desi are un caracter de exceptie in ansamblul populatiei, este relativ frecventa in grupurile ramase credincioase religiei stramosesti. In aceste grupuri se mai poate inca studia influenta rugaciunii. Printre nenumaratele ei efecte, medicul are mai cu seama ocazia sa le observe pe acelea pe care le numim efecte psiho-fiziologice si curative.

 

In toate timpurile, ceea ce a atras mai cu seama atentia oamenilor a fost aspectul efectului curativ al rugaciunii.

In mediile in care se practica rugaciunea se vorbeste si astazi destul de frecvent despre vindecarile obtinute ca efect al cererilor indreptate catre Dumnezeu sau catre sfintii Sai. Dar atunci cand este vorba despre boli care pot fi vindecate spontan sau cu ajutorul unei medicatii obisnuite, este greu de stiut care a fost adevaratul agent al vindecarii. Numai in cazurile in care orice terapie este ineficienta, sau unde aceasta a dat gres, vindecarea se poate atribui rugaciunii.

Biroul medical de la Lourdes a adus stiintei un mare serviciu demonstrand veridicitatea acestor vindecari. Unii bolnavi au fost vindecati aproape instantaneu de afectiuni cum ar fi lupusul fetei, cancerul, infectiile renale, ulcerul, tuberculoza pulmonara si osoasa. Fenomenul se produce aproape intotdeauna in acelasi fel – o durere puternica, apoi senzatia de vindecare. Intr-un timp relativ scurt simptomele si leziunile anatomice dispar. Fenomenul se explica printr-o accelerare extrema a proceselor normale de vindecare. O asemenea accelerare n-a fost obsevata demonstrata pana in prezent de catre chirurgi si fiziologi in decursul practicii lor medicale.

Pentru ca aceste fenomene sa se produca nu e necesar ca bolnavul sa se roage. La Lourdes s-au vindecat si copii mici, care nu stiau inca sa vorbeasca, si chiar oameni necredinciosi. In preajma lor, insa, acolo, cineva se ruga. Rugaciunea pe care o face altcineva este intotdeauna mai eficienta decat cea facuta pentru sine. Efectul rugaciunii pare sa depinda de intensitatea si calitatea ei.

La Lourdes minunile sunt mai putin frecvente acum decat cu 40-50 de ani in urma. Aceasta pentru ca bolnavii nu mai afla acolo atmosfera de adanca reculegere care domnea odinioara. Pelerinii au devenit turisti, iar rugaciunile lor au devenit ineficiente.

Acestea sunt rezultatele rugaciunii despre care am dobandit o cunoastere sigura. Pe langa acestea mai sunt insa multe altele. Vietile sfintilor, chiar ale celor din zilele noastre, relateaza multe fapte minunate. Este incontestabil faptul ca cele mai multe dintre minunile atribuite preotului din Ars, de exemplu, sunt adevarate.

Ansamblul acestor fenomene ne introduce intr-o lume a carei explorare n-a fost inca inceputa si care va fi bogata in surprize. Ceea ce stim deja in mod cert este ca rugaciunea produce efecte vizibile. Oricat de ciudat poate parea acest lucru, noi trebuie sa acceptam ca fiind adevarat faptul ca oricine cere primeste si ca celui ce bate la usa i se va deschide.