Spitalul din Italia cu 50 de medici și asistente din România, care salvează vieţi departe de ţară

Peste 20 de mii de medici au plecat, în ultimii 15 ani din România. Exodul cel mai puternic a fost între anii 2004-2007. Din motive economice, lipsa dotărilor în Spitalele noastre, şpaga cerută pentru a ocupa un post sau, pur şi simplu, din lipsă de speranţă pentru ţara care i-a format.

În Clinica San Gaudenzio din Novara lucrează zeci de români. Medici, infirmieri, tehnicieni. Din toate colţurile ţării. Fac parte din echipa de elită a chirurgiei cardiovasculare din Italia. Sunt trataţi cu respect şi, cei mai mulţi dintre ei, îi spun locului. „acasă”. Am mers să-i cunoaştem.

Gabriela este din Bacău şi este asistent medical. Are un salariu de 1.600 de euro lunar.

”Ne-au cerut bani”
E o sumă pe care, acum, pe aceeaşi funcţie, ar putea să o primească şi în România. Dar nu banii pe care îi câştiga au făcut-o să plece.

”Pentru că suntem oameni de rând, care nu am avut bani. Când am terminat şcoala nu am putut să intru pe post, trebuie să plăteşti. Ne-au cerut bani. Au zis: ”faci concursul şi dai 1.000 de euro și eşti deja pe post”, declară Gabriela.

E unul dintre motivele pentru care, în micul Spital din Novara, pe holuri, în cabinete sau chiar în sălile de operaţie se vorbeşte româneşte.

(Reporter): Între voi, în mod normal, vorbiţi româneşte?

(Asistentă): Când suntem singure, din respect.

Nicoleta este asistent medical pe secţia de terapie intensivă. În urmă cu 15 ani a avut şi ea motivul ei să plece. Voia mai mult decât îi putea oferi România.

(Reporter): Dacă eu îţi spun că România e acasă tu simţi asta?

(Nicoleta): Nu! Nu, nu ştiu de ce.

(Reporter): Italia este acasă?

(Nicoleta): Da, e casa mea.

”Chiar suntem dezrădăcinaţi un pic”
În clinică românii şi italienii sunt o echipă. Vorbesc aceeaşi limbă şi au acelaşi scop.

LUIGI SAVOIA, director sanitar: Acum sunt aproximativ 50 de medici români. De la medici până la infirmieri, la toate nivelurile sanitare.

Ajungem în sala de terapie intensivă. Aici, cele două asistente sunt tot românce.

”Chiar suntem dezrădăcinaţi un pic. Poate mai stau un pic şi mă întorc în România”, spune o asistentă.

Până atunci fiecare îşi face cât mai bine treaba aici. Dorin repară un ventilator în. sala de operaţii. Ştie de ce-a plecat. şi ştie exact de ce s-ar întoarce. „Acasă”, pentru el, încă e Iaşiul.

DORIN, tehnician aparatură dentară: Poate ne-am întoarce în România dacă s-ar schimba ceva. În speţă mentalitatea este ceea ce ne lipseşte. Gândim bine, dar nu prea facem nimic pentru ceea ce vrem să avem în ţară.

FLORIN BULBOACĂ, chirurg generalist: Sângele apă nu se face! Dorul de ţară nu se stinge niciodată.

”Este mare păcat!”

Florin Bulboacă este medic generalist. A luat decizia de a pleca din ţară la 45 de ani. Atunci şi-a pierdut speranţa.

FLORIN BULBOACĂ, chirurg generalist: În continuare, la Brăila, nu se face endoscopie terapeutică. Este mare păcat. Lucru esenţial. O hemoragie ori se operează, ori se trimite la Bucureşti, este mare păcat. Trebuie să venim la standardele Uniunii Europene.

Medicii noştri sunt în toată lumea. Peste 15.000, doar în Europa. Cei mai mulţi în Marea Britanie, aproape patru mii. Alţii au ales Franţa, Germania, Belgia, Spania, Italia şi Austria.

(Reporter): Cum îi întoarceţi pe cei care acum sunt plecaţi şi nu mai cred în România?

SORINA PINTEA, Ministrul Sănătății: Simplificând procedurile prin care pot să revină pentru că aici avem o problemă şi asigurându-ne că ne e dor de ei şi avem nevoie de ei.

RAED ARAFAT, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență: A rămas acum să avem încredere şi să schimbăm lucrurile.

(Reporter): În cât timp România ar putea să ajungă la un nivel la care să nu mai fugim de ea?

Prof Dr. IOANEL SINESCU, Rectorul Universității Carol Davila: Aici e un răspuns cu un “dacă”. Dacă facem ceea ce trebuie, eu cred că în 10-15 ani se va simţi, iar în alţi 10 cred că vom fi într-o zonă în care chiar nu vom mai dori să plecăm.

Un viitor care e totuşi departe. Între timp, în fiecare an, în România, patru mii de medici termină facultatea. Şi tot în fiecare an. peste două mii cinci sute pleacă. Dar România nu stă degeaba. Promite!

Spitale Regionale, bănci de piele, centre de transfuzii, maternităţi, aparatură medicală, programe de sănătate şi condiţii mai bune pentru medici şi pacienţi. În 30 de ani n-am făcut mai nimic, dar acum sperăm ca în 10 să le avem pe toate. România. Sănătate!